Vine o zi... când se va împlini

Omul se naște cu o inimă tetra camerală cu două atrii și două ventricule iar granița dintre ea și vasele de sânge este formată de mai multe perechi de valve. Pare a fi întreagă și la orice consult cardiologic dacă elementele de mai sus funcționează conform parametrilor ești declarat sănătos.
Când eram mică am avut alături o inimă despre care toți doctorii spuneau că este bolnavă. Au chinuit-o îndopând-o cu medicamente a căror nume pe atunci mi se păreau amuzante. Acum, după ce le-am învățat și răsînvățat la farmacologie nu mi se mai par deloc amuzante și le văd doar în scheme de tratament și diferite doze. După ani și ani au hotărât că inima are nevoie de o valvă artificială. Au dus-o departe de mine, într-un spital de pe un deal din Tg. Mureș, într-un salon de unde se vedea o stradă mare și puteai număra mașinile de culoare roșie (cică asta făcea bine inimioarei). Au ținut-o acolo 3 luni întregi dar după asta s-a întors acasă. Într-o zi însorită de la începutul lunii septembrie din anul 1999 am strâns-o în brațe pentru prima oară după reparația majoră. Era ceva diferit, emana aceeași căldură dar și un ticăit ca de ceas.
Inimioara asta “reparată” a mai stat lângă mine 6 ani în care mi-a spus povești adevărate și m-a pregătit pentru întâlnirea cu prințul meu.
A trecut mult timp de la ultima ticăială a inimioarei lângă care îmi plăcea să stau și inima mea chiar dacă la fiecare consultație era declarată sănătoasă parcă totuși nu era plină.
M-am gândit, am mai și uitat, m-am întrebat de multe ori dar acum chiar s-a întâmplat. Am conștientizat că inima mea s-a împlinit.
Nu cred ca e mai mare fizic, ca eu am 48 de kg de la 18 ani (eu tot sper că cântarul a arătat prost 42 kg zilele trecute), dar o simt împlinită cu adevărat. Cum simt asta? Păi e simplu, când îl vede pe el nu îmi mai incape în piept și mai că mă trage în brațele lui ca să se liniștească. Se cuibărește în pieptul meu și mă inundă cu căldură.
Ai zice că e doar dragoste și că exagerez eu cu metaforele? Ei nu, nu sunt metafore chiar asta e pura realitate. Dragostea e greu de inclus în realitate? Să vezi cum e dragostea când îți găsești sufletul pereche pe care îl poți lua în brațe sau ține de mână la 360 de km distanță.
El e același din toate poveștile din #povesteanoastră și a venit a doua vară în care ne mănâncă dorul acela care e și pisică și cățel.

Ce te faci #moldoveancădescurcăreață când conștientizezi că inima ți-e împlinită și abia acum e sănătoasă iar cele mai multe inimi din jur nu sunt conștiente ce înseamnă cu adevărat o inimă sănătoasă?