În 2017 nu am mai contorizat kilometri...

În vara lui 2016, cineva a cărui nume începe cu C. îmi ura o chestie care atunci am zis că e dubioasă. El zicea așa, „Îmi doresc pentru tine să dai peste băiatul ăla fix în București”. Am râs și mi-am zis în gând, ce replică proastă de agățat mai e și asta.

Atunci am continuat alergătura mea cu voluntariatul în ANOSR și normal că la finalul lunilor contorizam câți kilometri am făcut, iar când venea vorba de mine eram pierdută pe acolo. Așa am cunoscut o mulțime de oameni minunați la sute de km distanță de Bucureștiul în care mă bucur că sunt.

#tâgâdâm până acasă în fiecare an adun pe o foaie cât m-am plimbat. Acum mi-am dat seama că nu mai am de contorizat sutele de km umblați, ci momentele de neuitat trăite fix în București.

A nu se înțelege că n-am mai plecat pe unde mi-a tunat ba, chiar, am umblat mii de km și am văzut locuri noi ca Barcelona, Bruxelles (de vreo 2 ori in 2 săptămâni) sau Vama Veche (hai râzi că mi-a luat 22 de ani să ajung în Vamă).

Pe lângă astea au apărut momentele cu el care cântăresc de o mie de ori mai mult decât orice altceva. Ca urmare lista mea cu ce îmi doresc să îmi amintesc peste ani că am făcut în 2017 începe așa:
+ peste 100 de ieșiri la restaurante
+ 96 de sărutări la intrarea lui Dristor 2 în stația Unirii 1
+ 256 de mesaje de noapte bună
+ 4 nopți de dans în Silver
+ un concert împreună
+ 1000 de drumuri în care ne-am ținut strâns de mână
+ o escapadă la munte
+ 9 momente în care mi-a sters lacrimile
+ 2 ieșiri la cinema
+ aproape un film văzut acasă
+ 14 ședințe foto spontane
+ 4 piese a lui Macanache învățate
+ 19 deserturi împărțite
+ 7 pahare de vin ciocnite
+ o zi a mea și una a lui petrecute la Shift
+ o surpriză la miezul nopții
+ am început vara cu el
+ 12 dăți în care am zis că o să mă supăr pe el și el de fapt pregătea cel mai drăguț lucru
+ 3 ieșiri în mall (toate ne-au dovedit că nu sunt pentru noi)
+ o serenada la telefon (cea din fața căminului e promisă și se lasă așteptată)
+ 4 dăți în care a cântat doar pentru mine
+ 19 conversații fără vorbe
+ 2 poze neașteptate
+ o lună de snapchat-uială intensă
+ 8 bârfe cu subiectul „fuckboy"
+ câteva drame povestite și răspovestite fără de care nu am fi ceea ce suntem azi
+ 3 zile de învățat la BCU împreună
+ 7 dăți de condus la gară
+ 256 de zile de #povesteanoastră
+ mai mult de 200 de zile de când sunt convinsă că trăiesc o minunată poveste de dragoste adevărată
= prezentul pentru care sunt recunoscătoare că îl trăiesc.

Nu mă simt în măsură să dau sfaturi de viață dar am învățat anul acesta câte ceva ce cred că e general valabil pentru orice optimist.
1. Ce ți se întâmplă este cel mai bun lucru care ți se putea întâmpla.
2. Tu ești persoana care te cunoaște cel mai bine pentru că tu ești singurul care trăiește cu tine zi de zi.
3. Norocul și ghinionul sunt același lucru.
4. În cele mai fericite momente plângi și nici decum nu râzi.
5. Dacă ai fi fericit mereu te-ai întrista pentru că ai uita să te mai bucuri.
6. Când cineva pleacă de lângă tine o face pentru a face loc cuiva potrivit în viața ta (valabil de la partenerul de viață până la colega de borcan cu Nutella)

Ce te faci #moldoveancădescurcăreață când te gandești să scrii despre ceva și ajungi la finalul articolului cu alt subiect?
Înseamnă că nu m-am schimbat și am rămas aceeași dezordonată iremediabil optimistă care nu are pretenția ca oamenii să înțeleagă ce a scris ci să citească ce îi ajută pe ei să ajungă la varianta lor cea mai bună.

P.S. Sunt convinsă că până la sfârșitul anului vor mai exista momente memorabile, doar urmeaza magia sărbătorilor.

​