Dorul roade

Mă roade așa de tare încât D-ul și cu R-ul au făcut schimb de locuri.
Se plimbă simandicos prin mine de zici că e felină. Cred că i-a crescut și coadă că îl simt cum se gudură prin inimă și îmi gâdilă și mintea. De la atâtea simptome i-aș zice boală. Una parșivă care te lasă și te ia și iar te lasă și te ia din nou.

Am vorbit prea metaforizat? Cred că da, dar cum să nu o dau în metafore când m-a luat așa rău de cap. Mai pe scurt, la mijloc e DORUL. Care mijloc? Ăla dintre mine și el. Am coabitat o săptămână (una de Paști, câte una prin sesiune, alta prin vacanță) dar când se instalează el comod se umflă de mai are un pic și mă dă jos din propriul pat.

E ca un animal, l-am făcut eu pisică mai sus dar are și apucături de câine, se ține de tine scai. Tot mă plângeam că vreau animal de casă, uite că m-am ales cu unul 2 in 1.

​Fac eu haz dar e necaz. Mă chinuie și nu-mi dă pace de am început să cred că-mi place. Mi-e dor de el să il văd așa că scroll-ez în toate pozele din telefon și mi se face și mai dor. Vreau să îl simt așa că iau in brațe perna pe care îmi alint obrazul drept și mă supăr pe ea că nu e de fapt el.

Vorbesc cu el și asta e unica modalitate prin care se îmblânzește DORUL, crește amorul și se uită răul.

Ce te faci #moldoveancădescurcăreață când te mănâncă de tot dorul?

​#povesteanoastră
Va urma...