Am lipsit puțin, mai mult de fapt, de pe social media pentru că în viața mea a apărut un job fulltime pe marketing.
Da, se poate ca după ce te licențiezi în farmacie să îți găsești locul într-o companie farmaceutică în departamentul de marketing CHC și asta să îți aducă împlinirea sufletească după care alergai de când ai pus primul picior în facultate. Am auzit în aceste aproape 3 luni de multe ori că am plecat din domeniu. NU, NU am plecat ci, mi-am găsit locul meu în domeniul farmaceutic. Muncesc mult, încă învăț, greșesc, omit, dar observ lucruri pe care alții nu le văd, traduc colegilor limbajul de specialitate unde în spatele unor cuvinte alambicate stau niște procese ușor de înțeles și vin cu soluții și idei creative. După toate astea adorm liniștită, împlinită și dimineața mă trezesc abia așteptând să ajung la birou la echipa mea. Nu știu câți au norocul ca la primul job de după facultate să găsească ce este mai bun pentru ei, dar pe mine m-a găsit acest noroc. Cu muncă, într-adevăr, multă investiție în mine și cu multe alegeri în favoarea învățării și în defavoarea odihnei, mâncatului (pe asta să nu o faceți că e mai greu să te îngrași decât să slăbești) și a socializării cu colegele de la facultate (poate de asta mi se spune că nu semăn cu fetele de la farma :)) ). Sunt încă un copil, atât la înfățișare cât și în suflet, dar cu o conștiință responsabilă și iremediabil optimistă. Primul meu job cu acte l-am avut la 16 ani, pentru că aceasta este vârsta minimă de la care statul Român te crede capabil să muncești și să plătești taxe. Pasiunile mi le-am monetizat cu ceva ani înainte pentru că să fii lăsat singur acasă nu duce mereu la dezastre în educația și dezvolatrea unui copil, dar aici e vorba de genele moștenite și când vezi că familia ta este susținută din antreprenoriat șansele să devii antreprenor dintr-un copil conștiincios și ambițios cresc exponențial. Uite-mă că după 10 ani de când m-am apucat de împletit din mâinile mele ies căciuli cu etichetă personalizată cu brandul propriu, #moldoveancădescurcăreață. Am făcut această paranteză mai mare despre copilul Ioana pentru că, acum, am realizat că doar când ești așezat cu sufletul unde trebuie (aici referindu-mă să nu te duci cu silă la job sau să îți câștigi banii de nevoie) poți să te îngrijești de pasiunile tale, să te însănătoșești sau să îți menții sănătatea, să te bucuri cu adevărat de familie, prieteni și de timpul tău cu tine. Probabil dacă ajung până aici să citească unele fete de la farma vor spune că îmi este foarte ușor să vorbesc de fericire și împlinire când nu am muncit nici măcar o zi în farmacie și am fost mereu la birou în compania în care sunt și acum. Ei bine, am ajuns să împărtășesc împlinirea mea după aproape un an și jumătate de când am pășit prima oară în recepție și am ajuns la a 4-a poziție. Am fost curioasă, am pus multe întrebări, am acceptat provocări (de câteva ori inconștientă că le pot duce la bun sfârșit, dar am reușit) am lăsat să se vadă vulnerabilitatea din mine și am plâns, și când nu mai puteam și când fericirea era prea mare să se mai manifeste printr-un zâmbet. Să stai într-un loc și să te lași “călit” nu mi se mai pare o variantă a zilelor noastre în care avem atâta libertate. Libertate pe care trebuie să o folosim în primul rând cu noi și să ne permitem să privim în spațiu în jurul tuturor celor 360 de grade. Sunt recunoscătoare tuturor experiențelor pe care le-am trăit pentru că știu că la momentul respectiv au fost cel mai bun lucru ce mi se putea întâmpla (vorba asta o știu de la o colegă de liceu care acum hehe a ajuns avocat și sigur unul foarte bun :D ). Mai sunt recunoscătoare tuturor oamenilor pe care viața mi i-a adus în cale pentru că de la fiecare am primit cate o boabă din ceea ce sunt acum și au făcut-o în felul lor, prin rele și bune, prin plecări sau veniri fără plecări. Am făcut programul Leaders Experience cu un scop de care chiar dacă pare că m-am îndepărtat sunt mai aproape ca niciodată din această pozitie de om împlinit la locul de muncă. Ca urmare (sună dramatic în mintea mea) pentru orice student farmacist (știu că sunt mult mai multe farmaciste) sau chiar și farmacist licențiat sunt mereu deschisă să susțin cu o vorbă bună, răspuns, îndrumare sau sfat. Let’s make pharmacists cool again!
0 Comments
Leave a Reply. |
Cine scrie?
Două mâini dibace care transformă impulsurile nervoase dintr-o minte energică în texte virtuale. De la început până în prezente
November 2021
Într-o oarecare ordine
All
|