Până acum spuneam cu lejeritate că sunt puțin alergică, presupuneam că este de la praf, mă obișnuisem cu strănuturile de dimineață, ochii roșii și nasul înfundat. Odată cu intrarea în #wfh (work from home), restricțiile de circulație și timpul tot mai indelungat petrecut în aceeași cameră simptomele mele de alergie s-au agravat.
Noaptea singura mea cale de a respira era pe gură (sforaiam ca un bulldog, dar lucrul asta era mai chinuitor pentru cine dormea cu mine), dimineata spalaturile cu apa marina hipertona erau mai primordiale decat spalatul pe dinti si zilnic aveam dureri de cap pe care analgezicele si antiinflamatoarele nu le mai dovedeau. Nici nu mai bagam de seama stranuturile si rola de servetele devenise accesoriul meu indispensabil. Cel mai greu de suportat devenisera inceputurile conversatiilor la telefon sau skype meeting-urile in care prima intrebare era, ”Ai raciiit?” si eu trebuia sa ma explic ca ”nuuu, am doar o alergie”, crunt.
Ajunsesem sa sterg praful in fiecare zi si nu stiam cum sa aerisesc mai bine casa. Parca tot ce faceam era in zadar si mai mult, parca imi era mai rau.
Am fost la prima mea consultatie virtuala la un medic alergolog ce mi-a recomandat un tratament antihistaminic, dar si sa imi fac cu prima ocazie (pentru ca in stare de urgenta era dificila programarea intr-o clinica) un test pentru a afla sursa ce imi determina aceste stari. Am reusit abia acum 2 saptamani sa il fac si mare surpriza mare, alergia mea nu era la praf sau polen cum presupuneam, ci ACARIENII din casa.
Minusculozitatile astea din tot ce ne inconjoara (aproape tot), din tot ce e mai pufos in casa ma adusese-ra in pragul anxietatii, letargiei si ineficientei. Acum vine luarea deciziilor, si cautarea solutiilor. Totusi sa ma mut intr-un glob de sticla cu laptopul nu pot. Sa arunc tot din casa, nici asta nu e o solutie. Nu se intrevede prea curand revenirea la lucrul de la birou sau din locuri din afara locuintei (nici nu mai indraznesc sa imi imaginez ca voi mai merge cu laptopul la cafenea). Dupa test am primit o serie de recomandari in privinta produselor pe care sa le folosesc, dar cu niste preturi exorbitante. Pentru sanatate face omul tot ce poate, dar e bine sa verifici daca recomandarea este in concordanta cu posibilitatile, totusi.
Deoarece casa fara acarieni nu exista, evitarea expunerii este imposibila, tratamentele medicamentoase doar atenueaza reactiile alergice ale organismului singura solutie o reprezinta imunizarea printr-un tratament de lunga durata (3 ani) si minimizarea expunerii la acarieni.
Am profitat ca traim in 2020 si pe internet poti gasi aproape orice si am descoperit o serie de produse, nu peste mari si tari ci produse chiar aici in Romania care sa ma ajute sa minimizez sursa alergiei mele.
Marea mea descoperire sunt lampile UV sterilizatoare ce descarca aerul din incaperi de microorganisme (actioneaza asupra ADN-ului microorganismelor, distrugand structurile ADN/ARN) si creaza un mediu curat actionand pe toate obiectele din raza sa. Deci, in loc sa dau o avere pe tot felul de spray-uri, detergenti si solutii pentru dezinfectarea lenjeriilor, hainelor si covoarelor, las lampa sa isi fac singura treaba in camera.
Foarte interesante mi se mai par si solutiile pe care le-au gasit cei de la lavanuv.ro pentru telefoane, chei si alte obiecte mici pe care le purtam mereu cu noi. O cutie sterilizatoare si un stick portabil ce iti dezinfecteaza obiectele in proportie de 99.9% (as fi vrut sa am asa ceva de la inceputul pandemiei si sa nu mai fiu nevoita sa imi inec telefonul in solutii alcoolice dezinfectante).
Ce imi place cand gasesc solutii pentru o viata mai buna <3
Semnat,
Farmacist Rezident Ioana Vasiliev #moldoveancădescurcăreață

Am avut cateva impulsuri in aceasta perioada de carantina. Ba simteam nevoia sa arunc jumatate din haine, ba sa umplu un cos cu haine de la Zara din impuls si sa ma trezesc la usa cu o cutie imensa de haine care sa ma bucure 2 ore cat mi-ar fi luat sa le desfac si sa le probez si apoi sa uit de ele in dulap.
Recunosc a fost cat pe ce sa dau o comanda, noroc ca piesa care imi placea cel mai mult nu exista pe masura mea.
Patesc de multe ori, sau mai bine zis, pateam de multe ori ca dupa o plimbare prin mall sa plec cu cateva lucruri care imi furau ochii prin Zara (o sa folosesc acest brand, dar e ceva general, sunt mai multe pe acelasi tipar) pentru ca erau dragute si la un pret care nu mi-ar fi facut neaparat o gaura in buget. Ce au patit cele mai multe dintre aceste lucruri cumparate impulsiv pe post de terapie sau "hai sa nu plec cu mana goala". Mhm, au lesinat in dulap purtate de 2-3 ori in prima luna si dupa date uitarii.
Toate lucrurile astea fac parte din categoria "fast fashion" si le caracterizeaza faptul ca au un pret decent pentru un venit mediu, dar se degradeaza si se demodeaza destul de repede.
Un magazin autohton care face haine strict pentru femei si care se gaseste in majoritatea mall-urilor, dar care nu detine spatii la fel de mari si o varietate la fel de mare ca Zara este Poema. Povestea lor suna cam asa:
"Pretuim calitatea si croim frumosul pe masura aspiratiilor tale!
A inceput dintr-un vis ce s-a transformat in dorinta ....
In 2003, POEMA a luat nastere din dorinta de a ne exprima propria viziune despre moda, prin creatie 100% romaneasca. Inspirat in fiecare zi de complexitatea femeilor, brandul POEMA descrie prin fiecare produs spiritul feminin.
Fiecare sezon a reprezentat un bun prilej de evolutie avand ca obiectiv satisfacerea nevoilor clientelor noastre.
De la concept si schita pana la produsul finit, POEMA este un brand 100% romanesc ce si-a gasit locul printre marii retaileri. 
La POEMA pretuim calitatea si croim frumosul pe masura aspiratiilor clientelor noastre.
Cu 15 boutique-uri si un shop online, dorim sa ne extindem pentru a fi cat mai accesibili clientilor nostri."
De multe ori cand trec pe langa unul din showroom-urile lor zic ca nu intru ca sigur voi cumpara ceva si nu mai vreau sa cheltui. Diferenta ca la Zara intru pentru ca plec de la premisa ca nu o sa imi placa ceva asa mult incat sa nu pot sa il las in magazin.
Trecand peste spaima mea ca voi cheltui prea multi bani pe haine am facut o comparatie intre preturile din Poema (100% facute in Romania) si Zara (facute oriunde in lume unde este mai ieftin sa produci haine). Ce am descoperit? Gasesti haine mai ieftine la Poema si de o calitate net superioara.
Iata cateva exemple:

Stanga - Fusta Poema din poliester, pret 129 lei ; Dreapta - Fusta Zara din poliester, pret 159 lei

Stanga - Rochie din bumbac Poema, 161 de lei (reducere de la 269 lei); Dreapta - Rochie din bumbac Zara, 249 de lei

Stanga - Pantaloni Poema, 118 lei (reducere de la 169 lei); Dreapta - Pantaloni Zara, 159 lei

Ce vreau sa scot in evidenta prin aceste exemple este faptul ca daca ne uitam putin mai atent decat ce vitrina ne fura privirea putem face o diferenta importanta in echilibrul economic din Romania. Fiecare tine cont de criteriile personale cand alege un articol vestimentar, dar fiecare alegere poate ajuta sau inchide o afacere locala. Ce te costa ca atunci cand iti place un lucru de la un brand cu stocuri mari cum este Zara sa il rezervi si sa verifici poate gasesti un lucru asemanator sau mai potrivit pentru tine la un brand Romanesc. Zara si alte branduri de calibrul ei au ajuns internationale pentru ca au avut sustinerea cumparatorilor din tarile din care provin si inca il au. Am trait pe pielea mea in Barcelona sa vad cum in decurs de o zi a disparut tot stocul unei jachete Zara fabricate in Spania. Ma indoiesc ca intr-o zi insorita cu 36 de grade afara acea jacheta a fost cumparata numai de turisti.
Se pot gasi alternative Made in RO la majoritatea categoriilor de produse de la cele de mass market pana la cele de lux si pe langa diferenta de calitate, tie ca si cumparator iti revine satisfactia ca acel lucru nu mai exista in un milion de replici ci poate doar in cateva mii sau sute.... sau de ce nu poti gasi lucruri unicate.

Acest articol nu este sponsorizat si contine doar parerea mea personala de #moldoveancadescurcareata ce viseaza ca aceasta perioada de #stamacasa sa ne faca sa prindem mai mult drag de ce se face in Romania de romani ca noi.
P.S. Am si probabil imi voi mai cumpara articole din Zara atata timp cat reprezinta cea mai buna alegere pentru mine.

La ce viseaza o fata ce se apropie de licenta?
Nu as putea raspunde pentru ca de obicei nu sunt in "trend” cu restul lumii.
La ce visam eu cu doua zile inainte de licenta?
Ca voi avea timp sa experimentez toate produsele cosmetice si sa ma pierd printre rafturile cu ultimele colectii de haine.
Ce am primit cadou fix in ziua prezentarii licentei?
Un robot de bucatarie. Mama a ras de mine si a zis ca sa am grija ce imi doresc. Asta dupa ce ma plansesem cu ceva timp in urma ca nu inteleg de ce trebuie sa investesc timp in dat pe razatoare de mana legumele.
Cutie mare, o multime de accesorii desenate pe ea. N-am rezistat prea mult sa nu le iau  la puricat pe fiecare si sa imi imaginez ce poate face fiecare. Am asamblat si dezasamblat ca pe un joc de lego. Cel mai mult m-au fascinate cutitele de razatoare. Adica sa feliezi rondele un morcov in 1, 2, ahh stai ca e gata, este cel putin fascinant. Am “killer-it” 3 morcovi doar de fun (cu ocazia asta mi-am luat si beta-carotenul necesar pentru o luna).
Toaca, amesteca, blenduieste, framanta. Wait? Asta e mama varianta de bagat in priza? Ehh nici chiar, dar pentru un copil plecat de acasa ajuns in pragul maturitatii, robotul asta e cel mai frumos vis. Pe partea de bucatarie, nu va ganditi la altceva, totusi.
Pe acest mister il cheama QuickChef Quartzite 8 in 1 si mama lui il lauda ca poate schimba vitezele fara sa il opresti. Am testat si functioneaza la fel ca la o masina cu cutie automata, zici ca accelereaza cand invarti de rotita cu viteze.
Cred ca se vede din descrierea mea ca nu imi plang copii acasa dupa mancare si inca sunt la stadiul de gatit din placere. Am facut cu el smoothie din fructe congelate si am ignorant partea cu “scoate fructele cu 15 minute inainte de a le pasa”. NU a fost o problema pentru robot. In primele 5 minute a fost la stadiul de sorbet, deci se pot extinde functiile lui si as zice ca se pricepe si la facut inghetata. Cu capacul care are un gat de alimentare poti adauga ingrediente fara sa te opresti din mixat si te apara si de stropi atunci cand gatesti in hainele de mers la birou (hai recunoasteti ca ati patit si voi sa va patati camasa fix dup ace ati calcat-o mai frumos).
Spiritul meu creativ si practic simte lipsa lucrului intr-o farmacie cu receptura si se destrabaleaza nascocind retete. Asa am ajuns sa ma gandesc cum as putea face niste pancakes in care in loc de faina de grau sa fie faina de ovaz, dar sa fie si mai grunjoasa asa sa nu se piarda fibrele. Ce am gasit eu drept solutie? Sa cumpar fulgi de ovaz sis a ii pun in mixer. A iesit divin. Si faina mea integral de ovaz si pancakes-urile.
Deci, fetelor, daca ati ramas in pana de idei pentru cadourile de Craciun daruiti cu cea mai mare incredere acest mixer de la Tefal. Si daca voi sunteti cele care il primesc cadou sa nu va imbufnati ca va trimite cineva la cratita, s-ar putea sa fie fix lucrul care va scapa mai repede de statul in bucatarie.
 #clubtefal #buzzstore #buzztefal2019

Vara trecută am pornit în călătoria numită „Carieră”. Mi-am trimis CV-ul într-o seară din sesiune când randamentul meu de învățat tindea către minus infinit. Fără scrisoare de intenție de sute de cuvinte în care să mă laud și fără scrisori de recomandare de la profesori, doar cu dorința de a-mi găsi locul în tărâmul industriei farmaceutice la care visam de la momentul în care am decis să urmez studiile facultății de farmacie.
New e-mail... To: cariereromania@zentiva.com... Subject: Aplicație stagiu de practică.... Attach file: CV_Ioana_VASILIEV.pdf... SEND
Prea simplu să fie adevărat? Probabil că da pentru lumea agitată în care trăim, pentru societatea care ne intimidează făcându-ne să ne simțim mici și care ne insuflă sentimentul că trebuie să acumulăm experiență cât pentru 3 generații înainte de a încerca să aplicăm la o companie mare.
În aceeași lume există companii mari care se uită la cei mici și sunt pregătite să îi crească pentru a-i vedea cum își împlinesc visurile în echipa lor. Pentru mine această oportunitate a venit de la Zentiva care m-a primit în echipa ei, mă învață în fiecare zi pentru a deveni un profesionist complet și îmi încurajează creativitatea.
Eu am trecut de turnichetul de la intrare fără un program de internship în spate care să îmi ghideze pașii prin fabrică, dar datorită oamenilor pe care i-am descoperit nu m-am „rătăcit”.
Acum Zentiva investește în generația de studenți și tineri absolvenți prin programul de internship Zentiva University. Direcția programului vizează tinerii din domeniul medical, finanțe, marketing, inginerie și economie. Cu cele 3 săptămâni de learning și cunoaștere apeși pedala de accelerație a carierei tale și îți depășești limitele pe care poate nici nu le-ai descoperit până acum.
După ce îți creștem aripile te învățăm să zbori împreună cu echipa Zentiva oferindu-ți oportunitatea să ne devi COLEG.
Dacă te-am convins sau cel puțin te-am făcut curios, îți dau două opțiuni:
1. Ne trimiți CV-ul tău pe adresa cariereromania@zentiva.com până pe 15 iunie, ora 23.59.
2. Intri pe pagina de LinkedIn Zentiva Romania să cunoști mai bine compania și apoi treci la opțiunea 1.

P.S. Dacă nu mă crezi că Zentiva investește în creativitatea mea, te provoc să îi surprinzi pe recrutori cu CV-ul tău și să ne vedem în prima zi de Zentiva University, pe 15 iulie.
#moldoveancădescurcăreață #zentiva #winningteam #ZUniversity

    Mereu am fost întrebată de unde îmi vine toată ambiția de a realiza atâtea lucruri (să zicem că în cei 23 de ani ai mei am făcut de la pictură până la matematică și am ajuns să studeiz farmacie). De multe ori am răspuns cu NU ȘTIU când defapt știam sigur un lucru. Am avut mereu în picioare o pereche de șosete inedită. Probabil sunt printre puținii oameni care nu a avut niciodată o pereche de șosete negre, n-am putut, nu m-am regăsit și le-am considerat precum o gaură neagră.
    Mi-au zis mulți că țin minte multe chestii „random”, dar nu i-am băgat în seamă și am continuat să îmi memorez evenimentele notabile din viață plecând de la șosetele pe care le-am purtat. Ca să dau un exemplu, când m-am calificat la Olimpiada Națională de Științe pentru Juniori purtam șosete pufoase (ca de pluș) în dungi colorate verzi și roz. Era sfârșitul lui mai și vreo 25 de grade afară, dar eu mă simțeam bine în ele.
    Acum, ambiția mi i-a scos în cale pe băieții de la ARETE, care ce să vezi, fac șosete inspirate din poveștile de succes ale diferiților oameni ai istoriei. Era imposibil să nu facem chimie și să nu mă simt bine în șosetele de la ei. Ce a fost surprinzător? Șosetele ARETE atrag povești în jurul lor. Se întâmplă un fenomen foarte interesant, și nu sunt paranoică să mă gândesc la magie (cu toate că mă consider ”A Harry Potter girl, in a Harry Potter world”), ci vorbesc de fapte reale.
    Eu port Miorițele, mă regăsesc cu totul în acest model deoarece tot ce croșetez eu este din fire de lână, visul meu cel mare este să cresc o afacere pe spațiul mioritic al României, dau pe afară de idei crețe și tot ce scriu, scriu cu mare mândrie în limba română. Deci, pentru mine, această pereche de șosete este la fel ca o descriere a mea. Dacă încă mai ești sceptic/ă și ai șosete cumpărate de la un magazin oarecare, hai să îți spun ce poveste frumoasă s-a creat în jurul altei perechi de șosete.
    Am zburdat eu în stânga și dreapta cu Miorițele mele și unei colege de facultate i-au rămas în minte. Când a mers la o cafenea din București a dat peste șosetele ARETE expuse pentru vânzare. S-a gândit la un prieten și i-a cumpărat perechea Edward Jenner. Știi că în povestea personalității care a inspirat acest model de șosete se menționează că „munca sa salvând mai multe vieți decât munca oricărui alt om” iar, persoana care le poartă astăzi a adus de peste granițe medicamente pentru sute de copii ce suferă de cancer ?  Acum mă crezi că în jurul șosetelor ARETE se croșetează povești frumoase?

P.S. Nu vă faceți griji că nu găsiți ca opțiune mărimea de fete (36-39), le puteți da un mesaj în care să menționați dorința voastră și ei găsesc o cale să v-o îndeplinească.

Este 25 februarie, da știu că e trecut de miezul nopții și că s-a dus lunea, dar totuși mai consideră în astea 7 minute în care citești că e încă 25 februarie 2019. 

Azi am realizat un lucru fabulos. Pentru prima oară în ultimii 17 ani nu îmi mai pregătesc geanta de școală și nu îmi mai fac planuri de învățat pentru un nou semestru 2 în care de multe ori aveam frustrări că am lenevit în prima jumătate de an și că ar trebui să învăț mai temeinic. 

Practic am început o nouă viață și o spun acum pentru că degeaba mă mai aburesc că viața mea de om matur va începe după ce mă licențiez în farmacie la finalul lunii septembrie. Sper să nu mă urască prea tare colegii, pardon, colegele pentru părerea mea, dar dacă nu te trezești că acum e momentul să te ancorez cu picioarele în realitatea “oamenilor mari” ai cam ratat startul. 
Mă uitam azi la toată promoția 2014-2019 a facultății de Farmacie “Carol Davila”, care s-a adunat în aceiași sală în care a avut loc și deschiderea de pe 1 octombrie 2014. Nu am simțit că formăm o comunitate. Poate ar fi trebuit să mă întristez și să zic “bă ce nașpa că facultatea asta nu a reușit să ne unească în 5 ani!” sau ar fi trebuit să mă bucur că dintre 200 și mulți de colegi reușesc să mă diferențiez și mi-am trasat prin tenacitatea mea o cărare spre cariera la care am visat de mulți ani (inconștient mi-am dorit să fac farmacie de la 15 ani când declaram în ziarele locale că îmi doresc un business propriu în acest domeniu). M-am resemnat și abia când am ajuns singură pe stradă, într-o plimbare de la Universitate până aproape de Unirii mi-am dat seama că facultatea m-a învățat să tac așa mult cât m-a învățat liceul să strig. 

Am conștientizat că sunt o contradicție pe două picioare care a reușit să supraviețuiască celei mai dificile facultăți doar datorită unei singure caracteristici, OPTIMISMUL, #moldoveancădescurcăreață iremediabil OPTIMISTĂ. 

Am crescut și mă simt cel mai bine printre băieți, dar am ales o facultate cu 95% fete. Ador și mă simt cel mai bine îmbrăcată în culori și am ales ca în cei 5 ani de facultate să petrec 70% din timp în halat alb. Sunt dependentă de mișcare în aer liber și am dat peste facultatea care abia dacă te lasă să te plimbi până la Mega să iei pâine. Am visat să studiez în occident și am dat admitere la singura facultate (sau în cel mai optimist caz printre puținele facultăți) fără program Erasmus. Iubesc digitalizarea și am ajuns la cea mai “vintage” facultate. Deci da, sunt o contradicție pe două picioare salvată de optimism. 

Acum după atâtea cursuri scrise cu pixul pe hârtie după niște slideuri “proprietate personală” optimismul m-a ghidat să ajung la un îndrumător de licență care nu se uită câș la mine că vin cu laptopul, dar fără foaie de hârtie. M-a mai ajutat să mi se spună că a apreciat un cadru didactic atitudinea mea după ce am adus argumente că nu am fost înștiințati corespunzător de modul de desfășurare al unui examen practic. Mi-a scos în cale un profesor cu care mi-a fost drag să schimb zeci de e-mailuri pentru facilitarea comunicării dintre el și studenți și să vin la cursurile lui pentru a afla lucruri de actualitate în totală concordanță cu industria farmaceutică de azi și nu de acum 10 ani. Există o mână de OAMENI mișto care reușesc cumva să cicatrizeze rănile făcute pe mintea studenților de către majoritatea care face facultatea gri și ursuză. Tot în ei este și speranța că peste 10 ani vor mai exista studenți la farmacie și într-o notă optimistă, că v-a mai fi concurență pe locurile de la această facultate. 
Eu am REZISTAT, fără să mă conformez la a învăța pe de rost și să mă împac cu gândul “de ce nu se dau exerciții și probleme la examene”, dar am rezistat. 

Mai am un hop, licența, dar ce mai înseamnă un examen după 17 ani de evaluări, teste și examene? Provocarea de acum este integrarea în lumea “fără școală” cu un job unde nu te mai bați cu colegul pe un loc la buget ci trebuie să cooperezi pentru a realiza un proiect de succes și unde nu mai primești un curs pe care trebuie să îl înveți ci trebuie să transmiți prin propriile vorbe, idei și acțiuni CEVA din care să învețe alții. 

Multă baftă, dragi colegi, de mâine farmaciști! Sper ca provocarea ce începe astăzi să ne lege și breasla farmaciștilor să fie așa cum tot am zis în anii de facultate că ne dorim să fie. 

P.S.1. N-am specificat toți oamenii care mi-au marcat anii de facultate în sens pozitiv, dar voi continua să scriu despre ei până la ultimul. 

P.S.2. Îmi doresc ca ceea ce am scris să nu fie interpretat în sens negativ sau ca o răzvrătire asupra facultății de farmacie. Sunt niște trăiri care mi-au parcat această perioadă a vieții și cred că există măcar cineva care are nevoie să citească aceste rânduri. 

Am să închei cu, cuvintele Irinei Rusu pe care le port mereu în minte și care nu cred că vor părea semnificative pentru toată lumea, dar totuși “Let’s make bunul simț cool again”. 

​

Am reușit cumva să îmi iau prea multe bagaje la revelion și chiar și așa tot mi-am uitat câteva lucruri esențiale. Am ajuns la Râșnov constatând că unicul produs pentru spălat pe care l-am pus în bagaj a fost gelul hidratant de curățare de la CeraVe.
Cu toate că sunt contra risipei de cosmetice și în mod normal nu m-aș spăla cu gelul de față pe tot corpul am zis acum să fac o excepție de la regulă. 4 zile l-am folosit non-stop (și pe mâini tot cu el m-am spălat) și cred că s-a consumat doar 10%. Nu mai știu exact la ce marcă era reclama, dar circula la televizor când aveam 7-8 ani și făcea referire la un ulei care cică era SPORNIC. Exact ăsta cred că este atributul care descrie cel mai bine gelul de la CeraVe. Te speli mult și consumi puțin. Plus, un lucru foarte important pentru toate persoanele care se confruntă cu piele uscată și subțire, lasă pielea catifelată și nu mai e nevoie să îți faci baie în cremă pentru a te asigura că nu ți se crapă pielea.

Acum că v-am spus experiența mea de fată dezordonată, copleșită de entuziasmul plecării la revelion și uitucă, să vă povestesc cum o cremuță (e ditamai cutia de 400 mL) a reușit să îmi schimbe părere prin reacțiile apropiaților la impresia mea inițială despre ea.
Alături de gelul de curățare CeraVe am primit și crema lor intens hidrantă pentru față și corp.
Inițial nu m-a impresionat. Adică, și-a făcut treaba, dar nu m-a impresionat. Ulterior am postat pe Instagram această părere și vine Ioana mea acasă (suntem două Ioane în casă nu vorbesc de mine la persoana a III-a) și foarte hotărâtă îmi spune că ea crede că nu am vrut să scriu de cremă că e banală că pentru ea e minunată. În capul meu era “e bună, dar nu sclipește dintre alte creme”, dar am zis că hai să o cercetăm mai în detaliu.
Eu am o piele subtire și semi uscată, la modul că nu mi s-a întâmplat niciodată să se usuce atât de tare încât să crape și să sângereze. Ioana 2 (pentru mine ești mereu numărul 1 :*) are pielea mult mai uscată decât a mea și implicit are nevoie de o îngrijire mai specială. La ea crema și-a dezvăluit adevărata putere, pentru că la mine din 3 produse pe care le încerc funcționează 1, dar la ea poate nici din 7 produse nu îl găsește pe cel potrivit.
Tadaaaam crema hidratantă CeraVe și-a dezvăluit adevărata putere, este eficientă la toate tipurile de piele.
Acum vorbind într-o notă științifică cele 4 ceramide pe care le conțin toate produsele CeraVe și lipsa parfumului din compoziția lor le recomandă pentru îngrijirea pielii indiferent de caracteristicile ei.
Ca o #moldovencădescurcăreață am reușit și de această dată să deviez de la anunțul din titlu, dar cu siguranță împiedicată m-au făcut toți cei care au tresărit la metrou sau pe stradă, prin locurile prin care m-am împiedicat (nu am căzut, e de menționat).