Parcă mai ieri mă prezentam ca fiind în primul an de studenție. Au trecut precum o clipire 4 ani plini de provocări, împliniri, eșecuri, dezamăgiri, planuri realizate, emoții și iubiri. Așa am ajuns astăzi să spun: ”Bună! Sunt Ioana și mai am doar un an până voi absolvi Facultatea de Farmacie.”.

Pentru că mă caracterizează pragmatismul, tind să îmi fac planuri pe termen lung. Nu îmi place să mă rezum la o simplă listă cu, vreau să fac asta, asta, și cealaltă. Îmi dezvolt un întreg plan în minte pe care de multe ori ajung să îl desenez sau să creez o poveste elaborată (nu aș vrea să mă supra apreciez spunând că fac romane chiar dacă la viteza cu care îmi trec prin minte ideile cam asta ar ieși la transferarea pe hârtie).
Un vis care mi se conturează în minte de ani de zile și care suferă câte o schimbare majoră an de an este viitoarea mea casă. Poate vă așteptați să fie un proiect de casă cu gazon unde să se joace viitorii mei copii. Am să vă surprind dezvăluindu-vă că visez la o casă multifuncțională care să înglobeze atât viața mea profesională cât și pe cea personală (poate îți trece prin minte că acasă ar trebui să reprezinte viața personală, însă eu am calculat cât timp voi petrece pe zi în colțul de casă destinat unei activități și am constatat că mai mult timp voi petrece în spațiul profesional).

Pentru că îmi văd viața ca pe o călătorie către victorie, pământul pe care aș vrea să se ridice locașul meu ar fi chiar Piața Victoriei din București. Până acum 2 ani puteam spune că am găsit locul perfect, dar din păcate mi-au luat-o înainte oamenii mai mari și acum s-a ridicat acolo o clădire de birouri cu multe localuri la parter. Chiar și acest eveninemt care ar trebui să mă întristeze mă bucură extrem de mult pentru că acea clădire are caracteristici comune cu viziunea mea despre clădirea potrivită acelei locații. Ambele împărțind ca element dominant sticla.

Pe vremea prințeselor se discuta de globuri de cristal, eu fiind o fire analitică și orientată spre științe exacte prefer corpurile geometrice cu fețe plane și colțuri bine definite. În mintea mea se învârte un cub, sau un paralelipiped cu bază de pătrat. Asemeni cristalului fețele lui le văd strălucitoare și transparente.  Nu știu câte proiecte de case există care să se apropie măcar de viziunea mea, dar drumul de la plan la casa fizică este lung și cine știe ce modificări, pe care eu nici nu mi le pot imagina, le va aduce un birou de arhitectură sau simplul arhitect căruia îmi voi încredința casa visurilor mele.

De ce este atât de special acest ”cub de cristal”? El ar trebui sa fie asemeni unui cub rubic, doar că în loc de culori ar fi o farmacie comunitară, un showroom pentru produsele handmade #moldoveancădescurcăreață, un laborator de dezvoltare a produselor  farmaceutice și casa în care imi va inflori familia. Nu am spus că arhitectul care va accepta să devolte planul acestui loc va avea o misiune ușoară. Și nu spun asta pentru că aș fi eu pretențioasă și greu de mulțumit ci pentru că nu am verificat aplicabilitatea dezvoltării unui asemenea loc.

Ținta mea este ca toate acestea să se afle sub același acoperiș așa cum toate fac parte din mine. Sunt conștientă că toată lumea pune bariere între viața personală și cea profesională, însă eu consider că trebuie creată o armonie. Refuz să trăiesc sentimetul de a-mi dori să fug de la muncă sau de a merge la un job doar pentru a-mi îndeplini niște nevoi financiare. Dacă îmi monetizez pasiunile practic ajung să fiu răsplătită pentru a face ce îmi place sau lucrurile pentru care aș plăti să mă lase cineva să le fac. Par prea visătoare? Eu zic că nu, și o zic cu toată convingerea că oamenii care îmi vor plăti munca pe care sunt pasionată să o fac vor primii de la mine o experiență infinit mai valoroasă față de suma monetară pe care mi-au oferit-o în schimb.

Această poveste este transcrisă din mintea mea pe hârtia virtuală a blogului cu scopul participării în competiția SuperBlog 2018.
#moldoveancădescurcăreață

În funcție de etapa vieții în care ne aflăm avem câte ceva de construit.

Începem chiar înainte de a ne naște, prin părinții care aleargă după materialele pentru construcția camerei noului membru al familiei. Caută lucrurile cele mai bune, de la tapet  în culori pastelate, la parchet pe care să nu alunece copilul când învață să facă primii pași și au grijă ca până și tâmplăria PVC ADF să îi confere micuțului cea mai bună priveliște atunci când descoperă lumea ce îl înconjoară.

Odată ajuns în camera pentru care părinții s-au zbătut să fie exact pe placul și nevoile copilului începe construcția sentimentelor. El începe să gângurească iar ei îi surprind în poze și video-uri orice mică evoluție. Oare ei știu că dacă ar fi făcut același lucru în timpul începerii șantierului acum s-ar fi bucurat de o reducere pentru a-și renova camera lor sau bucătăria?
Micuțul începe să construiască acum singur, din piese de lego sau de puzzle. Părinții sunt în culmea fericirii văzându-l cum din mogâldeața care a venit acum este o variantă mini a lor. Deja aleargă prin casă și știe exact ce vrea. Mama și tata au ajuns într-o nouă etapă în care trebuie să înceapă o nouă construcție. Fie casa a devenit prea mică pentru nevoile familiei, fie e nevoie de renovare și reamenajare. A venit din nou momentul căutării materialelor de construcții. Norocul lor că cel mai tânăr membru al familiei este pasionat să dea de știre pe internet toate noutățile ce se petrec în jurul lui. Și dacă tatăl său a văzut inițial ca o povară faptul că copilul a stat cu telefonul de când au ajuns materialele de construcție și până au montat gresia și faianța, mare i-a fost mirarea când recenzia video a fost răsplătită de cei de la vindem-ieftin.ro cu 100 de lei.
Acum, tatăl se laudă cu isprava lui la toți prietenii și conștințele iar la fiecare nouă achiziție are grijă să își share-uiască experiența.
Și uite așa din construcție în construcție copilul a trecut de la scoală la liceu. Apoi a venit momentul plecării la facultate și odată cu acesta necesitatea de a apela din nou la Casa de comenzi. Acum lucrurile sunt mult mai simple și mai ieftine. E o plăcere să știi că găsești totul într-un singur loc.

Mama este mereu cea mai precaută și are nevoie să se convingă singură ca alegerile pe care le face sunt cele mai bune calitativ și la prețul cel mai avantajos. Așa a stat și cât timp băieții alegeau cele necesare pentru noua casă ea verifica ofertele altor magazine și chiar cele ale producătorilor. De la prima căutare s-a lămurit că, cât timp băieții ei comanda de la vindem-ieftin.ro ea poate sta liniștită și să se bucure de shopping.

Copilul este acum mare iar noua casă fiind pentru el vrea să își pună cât mai mult amprenta. Tatăl chiar dacă își dorește să îi îndeplinească toate dorințele nu se poate abține să nu se impună. El se bazează pe experiența sa și de faptul că el știe ce e mai bine. Și ce se pot face când nu ajung la un consens asupra profilelor decorative sau a termosistemului? După numeroase discuții de tip ba da- ba nu, tot de la Casa de comenzi a venit soluția. Au apelat la un specialist al companiei care le-a oferit consultanță gratuită iar la final toată lumea a fost fericită. Fără să le crescă pulsul și fără să rămână cu un gust amar că nu a ieșit așa cum a vrut tatăl sau fiul, au sărbătorit cu toții feciriciți realizarea casei în care urma să se construiască o nouă familie.

Similar unui perpetum mobile, fiul s-a transformat în tată și acum el este cel care aleargă după tapet colorat și parchet pe care viitorul lui copil să nu alunece. Diferența este că el aleargă doar prin oferta vindem-ieftin.ro iar în doi timpi și 3 mișcări se întoarce la activitățile lui preferate.

Cu acestă poveste mă înscriu în cea de a 4-a probă a competiției SuperBlog 2018 și sper să mă ridice cât se poate de sus în clasament.

#moldoveancădescurcăreață

A fost odată ca întotdeauna în Moldova o fetiță cu băsmăluță roșie ce frământa aluatul pentru cozonaci. Era încurajată constant de Mama-mare ce îi turna untdelemn cât să înghită aluatul până scoate bulbuci. Așa începeau sărbătorile pe vremea când moldoveanca descurcăreață era o mogâldeață.

Chiar dacă povestea sună de parcă s-a petrecut în vremea lui Hansel si Grettel ei bine nu. Este din anii 2000 cand exista si mixer, si vase iena si tigai din teflon. Ce vreau sa scot in evidenta este ca ustensilele moderne nu strica povestile pe care le auzim la bunici ci ne ajuta sa ne cream povesti alaturi de cei dragi și să ne bucurăm de mai mult timp de relaxare în sânul familiei.

Astăzi, moldoveanca descurcăreață (adică eu) a ajuns la vârsta la care își imaginează cum va fi bucătăria sa. Anul 5 îmi dă posibilitatea să nu mă mai simt vinovată când la cursuri îmi fug gândurile și mă pierd în advertorialele de pe Instagram. Așa am ajuns pe pagina Somproduct la categoria bucătărie. Și am conștientizat că fetița care se plictisea când mama stătea cu orele în magazine cu oale, ustensile de bucătărie, farfurii, căni și favoritele ei pahare (le-am urât toată copilăria pentru că mama mă certa când spărgeam unul singur în timp ce ea cumpăra câte 6 o dată) a crescut și acum stă la fel de mult ca mama ei în magazine cu accesorii pentru bucătărie. Singura diferență este că acum totul este online. Pasiunea mea pentru culori vii îmi curge rapid prin tot fluxul sanguin, iar când scrollez în categoria de oale și tigăi mă simt ca motanul Tom căruia îi ieșeau inimioare din ochi. Simfonia de culori continuă și la ustensilele pentru bucătărie iar pentru mine devine tot mai greu să mă opresc din a apăsa butonul “cumpără acum”.

Offf, mai sunt doar 9 luni până bucătăria mea ce mică de cămin se va transforma precum Cenușăreasa. Și va fi colorată, viu colorată cu accente neutre sau pastelată cu elemente în nuanțe pudrate. După ce îți va fura ochii și te va introduce în poveste te va lovi cu un suflu de culoare din rafturi și sertare.

Acesta va fi locul în care esențele de vanilie și migdale se vor împleti cu iubire și pasiune. Vom petrece dimineți în tălpile goale pentru care mă va certa și îmi va aduce șosete pufoase roz pudrat care să se asorteze cu ceștile în care ne vom bea cafeaua.


Această poveste este înscrisă în competiția SuperBlog 2018.

Când oferi un cadou, tu primești înapoi bucuria surprinsă pe chipul lui. În cuplu, de multe ori tinzi să iei de la tine doar pentru a te încărca de energie văzându-ți iubitul fericit. Și totuși, cum ar fi ca darul pentru ziua lui să fie pentru amândoi? Să vă bucurați reciproc de zâmbetul partenerului și să vă înfruptați împreună din cadou.

În cuplul pe care îl formez cu Vlad rareori ne exprimăm dorințe materiale. Amândoi suntem unici la părinți și ca urmare am primit mereu (în final) tot ce ne-am dorit. Suntem încă la vârsta la care adorăm să rupem în mii de bucățele ambalajele cadourilor și de aici apare veșnica întrebare “Oare ce să îi iau cadou?”. Ziua lui, totuși, e o dată pe an și ce să mă mai fac când pe 9 octombrie se rotunjește și durata relației noastre? Devine și mai grea găsirea cadoului.

Și pentru că nu suferă amânare, am făcut o listă cu ce trebuie să îndeplinească cadoul perfect:
- să fie surprinzător
- să îi îndeplinească o dorință
- să aibă valoare sentimentală
- să îl facă să se simtă special
- să îi transmită cât de mult îl iubesc

Cu această listă în minte am răscolit magazinele din București și Piatra Neamț, și, nimic. Slavă Domnului de sfântul internet și ads-urile lui. Așa mi-a sărit în ochi “oferte city break”, iar apoi m-a străfulgerat ce mi-a spus Vlad în aeroportul din Amsterdam “ar trebui să plecăm mai des într-un city break”. În secunda doi deja studiam oferta de pe pagina city break Christian Tour și căutam locațiile pe care mi-as dori să le vizitez (da, da am fost egoistă că m-am gândit la mine). Sunt așa de multe locuri de vizitat în Europa și când mai descoperi și locații exotice la oferte care te fac să îți verifici imediat soldul de pe card, ce să te mai faci?

Am făcut din nou o listă cu locații:
- Barcelona
- Berlin
- Londra
- Madrid
- Bruxelles

Am studiat atracțiile turistice și toate m-au convins că trebuie într-o zi din viața mea este necesar să ajung acolo. Am încercat să iau mai mult în calcul durata zborului și orele de decolare. Așa am realizat că pentru cei ce locuiesc în București este mai ușor și mai rapid să ajungi într-o capitală europeană decât într-o locațtie din România. Am studiat apoi părerile oamenilor care au fost într-un city break în aceste locații, dar în final, ca un făcut, într-o seară când Vlad edita fotografii, la un scroll prin pagina de oferte city break de pe Christian Tour mi-a sărit în ochi oferta perfectă: city break în Bruxelles.

Perioada? 15-18 noiembrie
Avion până acolo? 30 de euro/ 2 persoane găsite pe pagina bilete de avion Christian Tour.
Cazare? Am ales un hotel situat central de 3 stele din oferta de hoteluri Christian Tour.
Valoarea totală a cadoului: 157 de euro + un milion de sentimente concentrate.

Acum tot ce mi-a mai rămas este să mă bucur de bucuria de pe chipul lui când va citi articolul și va afla pe ce tărâmuri noi vom ajunge în noiembrie.

Rândurile de mai sus au fost croșetate pentru competiția SuperBlog 2018.

P.S. 1. La mulți ani, Vlad! Sper ca acesta să fie doar primul cadou de genul ăsta și city break-urile să devină un obicei pentru noi! :D
P.S. 2. Sorry că am furat startul cadourilor cu 24 de ore înainte de ziua ta, dar mă cunoști cât de nerăbdătoare sunt să îți dau cadoul când știu că e cel perfect.

Omul se naște cu o inimă tetra camerală cu două atrii și două ventricule iar granița dintre ea și vasele de sânge este formată de mai multe perechi de valve. Pare a fi întreagă și la orice consult cardiologic dacă elementele de mai sus funcționează conform parametrilor ești declarat sănătos.
Când eram mică am avut alături o inimă despre care toți doctorii spuneau că este bolnavă. Au chinuit-o îndopând-o cu medicamente a căror nume pe atunci mi se păreau amuzante. Acum, după ce le-am învățat și răsînvățat la farmacologie nu mi se mai par deloc amuzante și le văd doar în scheme de tratament și diferite doze. După ani și ani au hotărât că inima are nevoie de o valvă artificială. Au dus-o departe de mine, într-un spital de pe un deal din Tg. Mureș, într-un salon de unde se vedea o stradă mare și puteai număra mașinile de culoare roșie (cică asta făcea bine inimioarei). Au ținut-o acolo 3 luni întregi dar după asta s-a întors acasă. Într-o zi însorită de la începutul lunii septembrie din anul 1999 am strâns-o în brațe pentru prima oară după reparația majoră. Era ceva diferit, emana aceeași căldură dar și un ticăit ca de ceas.
Inimioara asta “reparată” a mai stat lângă mine 6 ani în care mi-a spus povești adevărate și m-a pregătit pentru întâlnirea cu prințul meu.
A trecut mult timp de la ultima ticăială a inimioarei lângă care îmi plăcea să stau și inima mea chiar dacă la fiecare consultație era declarată sănătoasă parcă totuși nu era plină.
M-am gândit, am mai și uitat, m-am întrebat de multe ori dar acum chiar s-a întâmplat. Am conștientizat că inima mea s-a împlinit.
Nu cred ca e mai mare fizic, ca eu am 48 de kg de la 18 ani (eu tot sper că cântarul a arătat prost 42 kg zilele trecute), dar o simt împlinită cu adevărat. Cum simt asta? Păi e simplu, când îl vede pe el nu îmi mai incape în piept și mai că mă trage în brațele lui ca să se liniștească. Se cuibărește în pieptul meu și mă inundă cu căldură.
Ai zice că e doar dragoste și că exagerez eu cu metaforele? Ei nu, nu sunt metafore chiar asta e pura realitate. Dragostea e greu de inclus în realitate? Să vezi cum e dragostea când îți găsești sufletul pereche pe care îl poți lua în brațe sau ține de mână la 360 de km distanță.
El e același din toate poveștile din #povesteanoastră și a venit a doua vară în care ne mănâncă dorul acela care e și pisică și cățel.

Ce te faci #moldoveancădescurcăreață când conștientizezi că inima ți-e împlinită și abia acum e sănătoasă iar cele mai multe inimi din jur nu sunt conștiente ce înseamnă cu adevărat o inimă sănătoasă?

Mă întorc în forță cu emoții la aortă dintr-o sesiune mai ceva decât o bătălie a lui Ștefan cel Mare cu turcii. Dacă metafora a fost prea subtilă traduc, eu mică asemenea lui Ștefan cel Mare iar examenele multe și “forțoase” ca armata turcă. Cu toată această inegalitate între forțe am reușit să le prind la cotitură și să le înving.

A fost un antrenament bun pentru ce urmează, o viață plină de provocări și mi-am propus să apăs pedala de accelerație la maxim. Vor urma aventurile #moldovenceidescurcărețe varianta #turbo în proiectul Fundației Leaders, Leaders Experience și cât de curând o colaborare cu un brand a carui parfum este inconfundabil. Pentru că momentan aștept o provocare frumos ambalată din partea companiei voi păstra suspansul și voi spune doar că cel mai important este LIKE-ul pe care ți-l dai propriei persoane.

Probabil oamenii normali vorbesc despre etape noi la început de vară și nu la mijlocul ei. Dar heeeei, să fi studentă la farmacie implică să termini sesiunea la mijlocul verii când restul oamenilor se pregătesc să pună pe ei al doilea strat de bronz. Aici am oftat 3 secunde și apoi am continuat să zâmbesc pentru că mâine este miezul verii și dacă îmi voi apăsă accelerația la puterea x2 voi avea la final o vară întreagă.

Doar puterea x2? Pe bune? După 8 sesiuni doar atât? Surpriză! Fundația Leaders mi-a creat oportunitatea să experimentez în 6 luni cât alții în 6 ani prin proiectul Leaders Experience. Voi fi un fel de BMW seria #moldoveancădescurcăreață varianta sport :))).

Provocare, provocări, cele mai mari provocări, m-am tot învârtit în jurul acestor cuvinte pentru că îmi doresc ca tu (cel care citești) și cei din preajma ta să vezi în fiecare zi oportunitatea de a crește și de a evolua. Ce rost are să te complaci în a privi cum alții cresc pe lângă tine? Pășește cu încredere și urcă până la visul tău iar pe drum împarte zâmbete și ajutor celor cu care te întâlnești. De o reușită nu te poți bucura decât împreună cu alți oameni căci dacă ești singur își pierde valoarea.

Ajungând la aceste rânduri îmi dau seama că mi-am păstrat o caracteristică, plec de la un titlu și termin cu un at subiect. Sper că v-ați luat doza de motivație și veți trăi în jumătatea ce urmează de vară cel putin de două ori mai multe experiențe decât în prima jumătate.

#moldoveancădescurcăreață

*poza este din mijlocul sesiunii când am făcut puțină “fotosinteză” de artă la Street Delivery*
**zâmbetul a fost surprins chiar de sursa lui, Vlad Dumitrescu căruia îi puteți admira fotografiile cu emoții pe Instagram la @vladphotography**

Da, da eu sunt iremediabil optimistă, visătoare și romantică. Dar tu? Tu cum ești? Tu cum mai ești? Visezi? Ești prea ocupat pentru că muncești la visul tău? Ok, poate sunt prea multe întrebări în doar câteva rânduri.

Am început așa în forță pentru că sesiunea ce tocmai s-a încheiat m-a făcut să îmi aduc aminte că am început facultatea de farmacie pentru că era unul din pașii către marele meu vis. În visul meu voi conduce o afacere (în domeniul farmaceutic, logic, că altfel dădeam la ASE) și m-am trezit acum în anul patru de facultate că am cam “dormit” iar ca să îmi împlinesc visul trebuie să fiu cât se poate de trează.

La 17 ani când mi-am prins în pioneze visul pe pluta cu dorințe nu știam că, catalizatorul este format din oameni. Oamenii care te ridică sau te coboară cu picioarele le drumul cel drept. Ce mai fascinant e că uneori nu trebuie să îi cunoști pe aceștia ci, ai nevoie doar să le asculți povestea.

Stop the bullshit, tell a story!

Va urma...

Q: Ce te faci #moldoveancădescurcăreață când gândimdu-te la cum să îți îndeplinești visul îți vine o idee de cum să îi catalizezi pe alții să își îndeplinească visurile?

A: Mă apuc de scris. 😁

În vara lui 2016, cineva a cărui nume începe cu C. îmi ura o chestie care atunci am zis că e dubioasă. El zicea așa, „Îmi doresc pentru tine să dai peste băiatul ăla fix în București”. Am râs și mi-am zis în gând, ce replică proastă de agățat mai e și asta.

Atunci am continuat alergătura mea cu voluntariatul în ANOSR și normal că la finalul lunilor contorizam câți kilometri am făcut, iar când venea vorba de mine eram pierdută pe acolo. Așa am cunoscut o mulțime de oameni minunați la sute de km distanță de Bucureștiul în care mă bucur că sunt.

#tâgâdâm până acasă în fiecare an adun pe o foaie cât m-am plimbat. Acum mi-am dat seama că nu mai am de contorizat sutele de km umblați, ci momentele de neuitat trăite fix în București.

A nu se înțelege că n-am mai plecat pe unde mi-a tunat ba, chiar, am umblat mii de km și am văzut locuri noi ca Barcelona, Bruxelles (de vreo 2 ori in 2 săptămâni) sau Vama Veche (hai râzi că mi-a luat 22 de ani să ajung în Vamă).

Pe lângă astea au apărut momentele cu el care cântăresc de o mie de ori mai mult decât orice altceva. Ca urmare lista mea cu ce îmi doresc să îmi amintesc peste ani că am făcut în 2017 începe așa:
+ peste 100 de ieșiri la restaurante
+ 96 de sărutări la intrarea lui Dristor 2 în stația Unirii 1
+ 256 de mesaje de noapte bună
+ 4 nopți de dans în Silver
+ un concert împreună
+ 1000 de drumuri în care ne-am ținut strâns de mână
+ o escapadă la munte
+ 9 momente în care mi-a sters lacrimile
+ 2 ieșiri la cinema
+ aproape un film văzut acasă
+ 14 ședințe foto spontane
+ 4 piese a lui Macanache învățate
+ 19 deserturi împărțite
+ 7 pahare de vin ciocnite
+ o zi a mea și una a lui petrecute la Shift
+ o surpriză la miezul nopții
+ am început vara cu el
+ 12 dăți în care am zis că o să mă supăr pe el și el de fapt pregătea cel mai drăguț lucru
+ 3 ieșiri în mall (toate ne-au dovedit că nu sunt pentru noi)
+ o serenada la telefon (cea din fața căminului e promisă și se lasă așteptată)
+ 4 dăți în care a cântat doar pentru mine
+ 19 conversații fără vorbe
+ 2 poze neașteptate
+ o lună de snapchat-uială intensă
+ 8 bârfe cu subiectul „fuckboy"
+ câteva drame povestite și răspovestite fără de care nu am fi ceea ce suntem azi
+ 3 zile de învățat la BCU împreună
+ 7 dăți de condus la gară
+ 256 de zile de #povesteanoastră
+ mai mult de 200 de zile de când sunt convinsă că trăiesc o minunată poveste de dragoste adevărată
= prezentul pentru care sunt recunoscătoare că îl trăiesc.

Nu mă simt în măsură să dau sfaturi de viață dar am învățat anul acesta câte ceva ce cred că e general valabil pentru orice optimist.
1. Ce ți se întâmplă este cel mai bun lucru care ți se putea întâmpla.
2. Tu ești persoana care te cunoaște cel mai bine pentru că tu ești singurul care trăiește cu tine zi de zi.
3. Norocul și ghinionul sunt același lucru.
4. În cele mai fericite momente plângi și nici decum nu râzi.
5. Dacă ai fi fericit mereu te-ai întrista pentru că ai uita să te mai bucuri.
6. Când cineva pleacă de lângă tine o face pentru a face loc cuiva potrivit în viața ta (valabil de la partenerul de viață până la colega de borcan cu Nutella)

Ce te faci #moldoveancădescurcăreață când te gandești să scrii despre ceva și ajungi la finalul articolului cu alt subiect?
Înseamnă că nu m-am schimbat și am rămas aceeași dezordonată iremediabil optimistă care nu are pretenția ca oamenii să înțeleagă ce a scris ci să citească ce îi ajută pe ei să ajungă la varianta lor cea mai bună.

P.S. Sunt convinsă că până la sfârșitul anului vor mai exista momente memorabile, doar urmeaza magia sărbătorilor.

​